Amandurura le placeau antichitatile si
produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o
ceasca exceptionala si au intrebat: "Putem sa vedem cescuta aceea? Nu
am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce
cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa
intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost
doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a
batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu
face asta!","Nu-mi place!" "Lasa-ma in pace," dar el a zambit doar si a
spus cu blandete: "Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si
am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie
rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:
"Inca nu. "M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a
obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata
nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si
puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in
alta: "Inca nu. "Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista, inca un minut,
usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am
inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult
mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat
si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma
sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat! "EL doar a dat din
cap si a spus: "Inca nu!"
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor.
Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai
fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am
strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt.
Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a
asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat
intrebandu-ma: "Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a
spus:"Uita-te la tine. "Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot
fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: "Vreau sa tii
minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita,
invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai
ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi
desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost
foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel
te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am
periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta,
niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in
viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi
supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti
un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am
inceput sa lucrez cu tine."
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.
Daca viata pare grea si esti lovit,
batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste
necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand
viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca,
aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu
OLARUL.
"Asta imi este toata misiunea si rostul
pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri - desi eu sunt nevrednic.
Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc
iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri
si rosturi sunt strain."
(Poveste
istorisita de parintele Arsenie Boca. Citatul de la sfarsitul
povestirii este defapt incheierea din autobiografia parintelui, data
securitatii in timpul prigoanei cumuniste)