“  M-ati aprins si va uitaţi ganditori la lumina mea. Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca arzand, am devenit mai mica.

De fapt eu am doar doua posibilitati:

Prima, e sa raman întreaga. Asta ar însemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul meu.

A doua, ar fi sa raspandesc lumina si caldura si prin asta sa ma daruiesc chiar pe mine insumi. Asta e mult mai frumos decat sa raman rece si fara rost.

Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a împlinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtati în inimă. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inauntrul vostru e mereu lumina.

Ganditi-va ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Eu sunt numai o simpla lumanare aprinsa. Singura luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe, lumina si caldura sunt mai puternice. Si la voi oamenii e tot asa, impreuna “luminati” mai mult. “