Recunoașterea...

 Va veni o vreme când voi imbatrani, când mă voi murdări la gură de mâncare, când nu voi mai putea să mă îmbrac singur, să ai răbdare. Adu-ți aminte de timpul când te-am învățat. Iar dacă voi vorbi prea mult, ascultă-mă așa cum o faceai în copilărie când îți citeam în fiecare seară povești.
Când picioarele îmi vor obosi, ține-mă de mână, nu mă trata ca pe o greutate.

Ține-mă cu mâinile tale puternice, așa cum și eu te-am ținut când erai copil și ai făcut primii pasi. O să înțelegi valoarea cuvintelor ăstora, atunci când voi pleca pentru totdeauna, din viață.Intr-o zi vei descoperi că in ciuda greșelilor pe care le-am făcut, am vrut intotdeauna ce e mai bine pentru tine. Dă-mi un pic din timpul tău. Dă-mi un pic de răbdare. Dă-mi un umăr pentru a îmi odihni capul în același fel am facut-o pentru tine. Ajută-mă până la sfârșitul zilelor mele, cu dragoste și răbdare și, in schimb îți voi da un zâmbet si dragoste pe care am avut-o intotdeauna pentru tine.