Patania magarului batrân

     Într-o buna zi, magarul unui taran cazu într-o fântâna. Nefericitul animal se
puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.
Pâna la urma, taranul hotarî ca magarul si-asa era batrân, iar ca fântâna,
oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita
osteneala de a-l scoate pe magar din adâncul fântânei. Asa ca taranul îsi chema
vecinii, ca sa-i dea o mâna de ajutor. Fiecare dintre ei apuca câte o lopata si
începura sa arunce de zor pamânt înauntrul fântânei. Magarul pricepu de îndata
ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor,
dupa multe lopeti de pamânt, magarul se potoli si tacu.
Taranul se duse si privi în adâncul fântânei si ramase uluit de ce vazu. Cu
fiecare lopata de pamânt, magarul cel batrân facea ceva neasteptat: se scutura
de pamânt si pasea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martora cu
surprindere cum magarul, ajuns pâna la gura fântânei, sari peste ghizduri si
iesi frematând.
Viata va arunca poate si peste tine cu pamânt si cu tot felul de
greutati...Secretul pentru a iesi din fântâna este sa te scuturi de acest pamânt
si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.