Monday, December 23, 2013
Friday, December 6, 2013
Thursday, November 21, 2013
Vise...
- Bunicule , te rog , îmbrăţişează-mă , mă îmbrăţişezi?
- Evident , scumpule !
- Îmbrăţişează-mă repede , te rog!
- Dar de ce atâta grabă?
- Mama o să mă trezească !
- Evident , scumpule !
- Îmbrăţişează-mă repede , te rog!
- Dar de ce atâta grabă?
- Mama o să mă trezească !
Tuesday, November 19, 2013
Monday, November 18, 2013
Sunday, November 17, 2013
Wednesday, November 13, 2013
Thursday, October 17, 2013
Saturday, October 12, 2013
Thursday, October 3, 2013
Tuesday, September 17, 2013
Rosia Montana
Muntii nostri, aur poarta,
Noi cersim din poarta-n poarta.
De-am inchide-a Tarii poarta,
Altii ne-ar cersi la Poarta!
//Octavian Goga
Wednesday, August 28, 2013
Sunday, August 4, 2013
Patania magarului batrân
Într-o buna zi, magarul unui taran cazu într-o fântâna. Nefericitul animal se
puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.
Pâna la urma, taranul hotarî ca magarul si-asa era batrân, iar ca fântâna,
oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita
osteneala de a-l scoate pe magar din adâncul fântânei. Asa ca taranul îsi chema
vecinii, ca sa-i dea o mâna de ajutor. Fiecare dintre ei apuca câte o lopata si
începura sa arunce de zor pamânt înauntrul fântânei. Magarul pricepu de îndata
ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor,
dupa multe lopeti de pamânt, magarul se potoli si tacu.
Taranul se duse si privi în adâncul fântânei si ramase uluit de ce vazu. Cu
fiecare lopata de pamânt, magarul cel batrân facea ceva neasteptat: se scutura
de pamânt si pasea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martora cu
surprindere cum magarul, ajuns pâna la gura fântânei, sari peste ghizduri si
iesi frematând.
Viata va arunca poate si peste tine cu pamânt si cu tot felul de
greutati...Secretul pentru a iesi din fântâna este sa te scuturi de acest pamânt
si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.
Pâna la urma, taranul hotarî ca magarul si-asa era batrân, iar ca fântâna,
oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita
osteneala de a-l scoate pe magar din adâncul fântânei. Asa ca taranul îsi chema
vecinii, ca sa-i dea o mâna de ajutor. Fiecare dintre ei apuca câte o lopata si
începura sa arunce de zor pamânt înauntrul fântânei. Magarul pricepu de îndata
ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor,
dupa multe lopeti de pamânt, magarul se potoli si tacu.
Taranul se duse si privi în adâncul fântânei si ramase uluit de ce vazu. Cu
fiecare lopata de pamânt, magarul cel batrân facea ceva neasteptat: se scutura
de pamânt si pasea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martora cu
surprindere cum magarul, ajuns pâna la gura fântânei, sari peste ghizduri si
iesi frematând.
Viata va arunca poate si peste tine cu pamânt si cu tot felul de
greutati...Secretul pentru a iesi din fântâna este sa te scuturi de acest pamânt
si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Capcana pentru soareci
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...
Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol
Sursa: http://forum.7p.ro
Wednesday, June 19, 2013
Saturday, June 8, 2013
Sunday, June 2, 2013
Cel ce insala
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?
- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.
Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"
Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.
Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.
Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.
In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.
Wednesday, May 22, 2013
Saturday, May 4, 2013
Thursday, April 25, 2013
Wednesday, April 24, 2013
Un geniu isi ia ramas bun
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Iti recomand s-o citesti, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.
"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."
Povestea catelusului schiop
În vitrina unui magazin de animale era un afis: “Catelusi de vânzare”
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vânzatorul îi raspunde ca pretul este între 30 si 50$. Baietelul baga mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numara 2.70 $ … si apoi întreaba: “As putea vedea catelusii?”
Vânzatorul zâmbeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si în urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase în urma si nu se apropia!
Baietelul întreaba: “De ce catelusul asta schioapata ?” Omul îi raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! “Acesta-i catelusul pe care-l doresc”, a spus baietelul cu bucurie în glas. “Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns: “Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, îti voi da tot ce am la mine acum, si în fiecare luna îti voi plati 50 de centi, pâna voi achita pretul lui intreg !”
“Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!”
Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vânzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l înteleaga!”
Ochii vânzatorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu îl vei iubi pe acest catelus!”
Morala:
În viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste în timp ce ceilalti… dispar!
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vânzatorul îi raspunde ca pretul este între 30 si 50$. Baietelul baga mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numara 2.70 $ … si apoi întreaba: “As putea vedea catelusii?”
Vânzatorul zâmbeste. Fluiera, din magazin iese afara cateaua si în urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase în urma si nu se apropia!
Baietelul întreaba: “De ce catelusul asta schioapata ?” Omul îi raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! “Acesta-i catelusul pe care-l doresc”, a spus baietelul cu bucurie în glas. “Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat si a raspuns: “Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, îti voi da tot ce am la mine acum, si în fiecare luna îti voi plati 50 de centi, pâna voi achita pretul lui intreg !”
“Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau juca sau sari precum ceilalti!”
Baietelul s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vânzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l înteleaga!”
Ochii vânzatorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Ma rog si sper ca fiecare catelus sa aibe pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu îl vei iubi pe acest catelus!”
Morala:
În viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste în timp ce ceilalti… dispar!
Tuesday, April 16, 2013
6 adevaruri dure care va vor ajuta sa deveniti mai buni
Articolul, despre ceea ce ii trebuie
intr-adevar lumii de la noi si ce trebuie sa facem, a strans in jur de
300.000 de like-uri si aproape 8.000 de comentarii. Si asta cu toate ca
David Wong vorbeste despre lucruri nu tocmai placute.
Ceea ce scrie el provoaca disconfort
sufletesc, protest, nemultumire, dar impreuna cu acestea si intelegerea
faptului ca vorbeste despre lucruri care ar putea cu adevarat sa ne
ajute sa ne schimbam, sa devenim mai buni, mai utili si sa avem mai mult
succes.
V-am tradus articolul in intregime, fara
prescurtari si modificari. E destul de lung, dar va sfatuim sa va
petreceti timpul in mod util citindu-l.
Intelegeti ceva important in viata voastra.
Puteti sa nu cititi mai departe daca
aveti o cariera care e in urcare, sunteti coplesit de viata personala si
aveti o relatie fericita. Ne bucuram pentru tine, amice, acest articol
nu este pentru tine, ne mandrim cu tine!
In ceea ce ii priveste pe ceilalti,
vreau ca toti sa incerce sa numeasca 5 chestii impresionante despre
propria persoana. Scrieti-le sau strigati-le in gura mare. Daca ati
intampinat greutati, articolul este pentru voi si o sa va enerveze.
Numarul 6. Pe toti ii intereseaza doar ceea ce pot obtine de la voi.
Sa presupunem ca omul pe care il iubiti cel mai mult pe lumea asta a fost impuscat. Zace intins pe strada, sangereaza si striga. Se apropie de voi cineva si va zice sa va dati la o parte. Inspecteaza rana persoanei iubite de voi si scoate din buzunar un briceag si vrea sa opereze chiar acolo pe strada.
Sa presupunem ca omul pe care il iubiti cel mai mult pe lumea asta a fost impuscat. Zace intins pe strada, sangereaza si striga. Se apropie de voi cineva si va zice sa va dati la o parte. Inspecteaza rana persoanei iubite de voi si scoate din buzunar un briceag si vrea sa opereze chiar acolo pe strada.
Il intrebati: “Sunteti medic?”
El va raspunde: “Nu.”
Ii ziceti: “Dar stiti ce faceti, nu?”
In acest moment el isi iese din fire. Va
zice ca este bun, cinstit, si ca el intotdeauna vine la timp. Va mai
informeaza ca este un fiu bun, ca viata lui este plina de activitati
interesante si se mandreste cu faptul ca nu spune injuraturi.
Sunteti enervati: “Ce treaba are asta,
la naiba, cand persoana mea iubita sta aici si sangereaza! Mie imi
trebuie cineva care poate sa opereze plagi impuscate! Poti sau nu?!?”
Si in acest moment tipul incepe sa faca
propaganda – de ce esti asa de superficial si egoist? Pe tine nu te
ingrijoreaza aceste minunate calitati? Nu ai auzit ca ti-a zis ca
intotdeauna tine minte ziua de nastere a iubitei sale? Chiar mai
conteaza pentru tine asa de mult daca poate sau nu sa opereze?
In acest moment il apucati cu mainile
insangerate de umeri, il scuturati si ii strigati: “Nimic din aceste
porcarii nu conteaza pentru ca in aceasta situatie, speciala mie, imi
trebuie cineva care este in stare sa opreasca sangerarea, nenorocit
bolnav ce esti”.
Si iata adevarul crunt despre lumea
adulta: sunteti in aceasta situatie in fiecare zi in parte. Voi sunteti
barbatul cu briceagul, iar societatea – victima impuscata.
Daca vreti sa stiti de ce societatea va
evita ori de ce nu va respecta, asta este din cauza ca societatea este
plina de oameni care au nevoie de ceva. Ei au nevoie de case construite,
au nevoie de mancare, distractii, relatii sexuale multumitoare. Iar voi
ati venit la aceasta situatie de urgenta doar cu un briceag, doar prin
faptul ca v-ati nascut, in momentul venirii pe lume deveniti o parte a
sistemului creat special pentru a asculta de nevoile oamenilor.
Ori va opriti la sarcina: “de a asculta
de nevoile oamenilor” si obtineti un set unic de deprinderi ori lumea va
va da un sut in fund. Si nu va conta cat de buni, darnici si
respectuosi sunteti. Veti fi saraci, singuri si in frig.
Asta pare dur, primitiv si materialist?
Chiar bunatatea si iubirea nu mai inseamna nimic? Desigur, inseamna.
Doar pana la acel moment cand acestea sunt urmarea a ceva ce faceti
pentru oameni si ei nu pot obtine acel lucru in alta parte.
Numarul 5. Hippie au gresit.
O scena monumentala din istoria filmului. Este vorba de discursul lui Alec Baldwin din filmul Glengarry Glenn Ross. Personajul pe care il interpreteaza Baldwin, care este perceput ca unul negativ, se adreseaza unei camera pline de barbati si le spune ca vor fi toti concediati daca nu indeplinesc planul de vanzari:
“Baiat bun? Nu ma intereseaza. Un tata
minunat? Du-te naibii! Mergi acasa si te joaca cu copiii tai. Daca vrei
sa muncesti aici, indeplineste planul”.
Este dur, grosolan si se margineste cu
sociopatia, dar in el este o afirmatie cinstita si concreta a ceea ce
asteapta lumea de la tine. Diferenta consta in faptul ca in lumea reala
oamenii considera ca nu trebuie sa vorbeasca in acest fel cu tine si
decid sa te lase mai departe sa continui in mocirla asta.
Aceasta scena din film mi-a schimbat
viata. Alec Baldwin a fost nominalizat la Oscar pentru acest film cu
toate ca asta este singura scena cu dansul. Dupa cum au observat oamenii
destepti, genialitatea acestui discurs consta in faptul ca jumatate din
telespectatori gandesc: “Wow, interesant, cum este sa ai un sef atat de
nenorocit?”, iar cealalta jumatate “O da! La naiba! Duceti-va si
munciti!”
Daca v-ati fi aflat in acea camera,
cativa ati fi resimtit aceste cuvinte ca ceva normal unei atmosfere de
lucru, in orice caz v-ati fi incarcat de energia mesajului, primind cu
voie buna acele injuraturi, “acest om este genial!”, iar restul ati fi
primit asta personal, “acest om este un nenorocit, nu are dreptul sa
vorbeasca in acest fel cu mine”. Ori – manevra standard, cand
narcisismul se intalneste cu o putere mare – ati fi fost nemultumiti,
dar nu ati fi spus asta nimanui, imaginandu-va ca veti gasi informatia
care v-ar fi pus seful intr-o lumina proasta.
Diferenta dintre cele doua pozitii –
supararea fata de motivatie – determina daca veti reusi sau nu in
aceasta lume. Multi vor sa corespunda afirmatiei lui Tyler Durden din
“Fight club”: “You’re not your job”.
De fapt sunteti ceea ce munciti. Da,
serviciul dumneavoastra si ceea ce intelegeti prin angajare pot fi
lucruri diferite, dar in ambele cazuri dumneavoastra nu sunteti decat
suma competentelor folositoare pe care le aveti, nimic mai mult. De
exemplu, a fi mama este o munca care cere anumite calitati. Este ceva ce
omul poate face pentru a aduce folos celorlalti membri ai societatii.
Nu faceti confuzie: “munca” dumneavoastra, folosul pe care il aduceti
celorlalti, este tot ceea ce sunteti.
De aceea chirurgii sunt mai respectati
decat scriitorii de comedie. Din aceasta cauza mecanicii sunt mai
respectati decat hipsterii someri. Acesta este motivul pentru care
serviciul va va deveni eticheta in caz ca moartea dumneavoastra va
aparea in paginile ziarelor – “Aparatorul Ligii nationale de fotbal s-a
sinucis”. Tyler afirma “Tu nu esti munca ta!”, dar el de asemenea a
infiintat o companie de succes de fabricare a sapunului si a devenit
conducatorul unei miscari social-politice. El era totalmente munca sa.
Sau ganditi-va la asta: Compania
Chick-fil-A se manifesta deschis impotriva casatoriilor intre persoanele
de acelasi sex. Dar in ciuda protestelor, compania continua sa vanda
zilnic milioane de sandwichuri. Nu din cauza ca Statele erau de acord cu
ei, ci pentru ca ei isi fac de minune delicioasele gustari. Si asta e
tot ce conteaza.
Nu trebuie neaparat sa va placa asta.
Mie de exemplu nu-mi place ca de ziua mea de nastere ploua, dar totusi
ploua. Norii s-au format, a plouat. Oamenii au necesitati si prin ele ei
dau valoare oamenilor pe care ii intalnesc. Acestea sunt simple
mecanisme ale universului si ele nu trebuie sa ne multumeasca.
Daca in momentul de fata protestati
spunand ca nu sunteti un mic capitalist si materialist, ca nu sunteti de
acord cu faptul ca banii inseamna totul, o sa va intreb o singura
chestie: Cine a spus ceva de bani? Va scapa ceva mult mai important.
Numarul 4. Ceea ce faceti nu trebuie neaparat sa va aduca bani, dar trebuie sa aduca folos celorlalti
O sa va aduc un exemplu care nu tine de bani si pe care nu-l veti putea contesta. Citesc zeci de povesti in fiecare an de la barbati celibatari disperati ca sunt singuri. Acestia sunt nemultumiti ca femeile nu vor sa fie cu dansii in ciuda faptului ca ei sunt cei mai draguti de pe aceasta planeta. Eu pot sa le explic ce nu e in regula cu dansii, dar iarasi, cred ca Alec Baldwin ar face-o mult mai bine decat mine.
In acest caz Baldwin joaca rolul
femeilor atragatoare. Ele, desigur, nu spun asta direct si asa taios ca
dansul – societatea ne invata sa nu fim sinceri cu oamenii – dar sensul e
acelasi. “Esti baiat bun? Cui ii pasa? Daca vrei sa muncesti aici
indeplineste norma”.
“Ce? Vrei sa zici ca nu voi avea o iubita buna pana cand nu voi avea un salariu bun si o gramada de bani?”
Nu, creierul tau sare la aceasta
concluzie, ca tu ai o scuza sa nu le atragi atentia celor care nu sunt
de acord cu tine pentru ca ei sunt egoisti si superficiali. Te intreb,
ce propui? Esti destept? Amuzant? Interesant? Talentat? Ambitios?
Creativ? Ok, si ce faci ca sa demonstrezi aceste calitati lumii? Nu
vorbi ca esti un baiat bun – asta nu este de ajuns. Fetele “bune” au
prieteni care sunt draguti cu ele de 36 de ori pe zi. Pacientul
sangereaza pe strada. Stii sa-l operezi sau nu? “Dar eu nu sunt sexist,
rasist, lacom si dur! Nu sunt ca ceilalti, restul sunt niste
nenorociti!”
Scuza-ma, eu stiu ca asta este greu de
ascultat, dar daca tot ceea ce stii sa faci este sa faci o lista cu
neajunsurile pe care nu le ai, atunci da-te naibii de langa pacient.
Uite acel frumusel plin de duh cu o cariera promitatoare este gata sa
opereze.
Asta ti-a ranit sentimentele? Ok si ce
daca? O sa incepi sa te plangi de asta zilnic sau vei merge sa inveti sa
devii chirurg? Depinde de tine, dar nu incepe sa te plangi ca fetele se
indragostesc doar de ticalosi; ele se indragostesc de acesti ticalosi
pentru ca ei au ce sa le ofere. “Dar eu sunt un bun ascultator! Da? Din
cauza ca tu vrei sa stai cuminte in loc sa primesti sansa de a fi
aproape de o fata frumoasa (si sa petreci fiecare clipa visand la cat de
fina ii este pielea)”? Iar acum imagineaza-ti ca in viata acestei fete
este un alt barbat, care stie sa asculte, dar el mai stie si sa cante la
chitara. Sa spui ca tu esti un baiat bun este la fel ca si cum ai fi un
restaurant care nu vinde diferite feluri de mancare ci doar “mancare ce
nu va otraveste”. Tu esti ca un nou film cu titlul “Film in engleza” cu
sloganul “Actorii se vad bine”.
Eu cred ca anume din aceasta cauza tu poti fi “baiat bun” si totusi sa te simti groaznic cand te gandesti la tine. Si anume…
Numarul 3. Te urasti pentru ca nu faci nimic
“Si ce? Zici ca ar trebui sa citesc o carte despre cum sa-ti gasesti o iubita?”
Da, doar in cazul in care primul pas in aceasta carte spune: “Trebuie sa devii acel om langa care fetele vor sa fie”.
Acest pas este mereu trecut cu vederea.
Intotdeauna “Cum sa-mi gasesc un serviciu?”, dar nu “Cum sa devin acea
persoana la care viseaza toti angajatorii?”. De fiecare data “Cum sa fac
ca sa ma placa fetele frumoase?” si nu “Cum se devin acel barbat de
care se indragostesc fetele frumoase?”. Vedeti, asta este din cauza ca
la intrebarile 2 si 4 raspunsurile v-ar cere sa renuntati la multe
dintre activitatile voastre preferate, sa acordati mai multa atentie
aspectului fizic, si Dumnezeu stie inca la ce. Posibil va fi nevoie
chiar sa va schimbati personalitatea.
“Dar de ce nu pot gasi pe cineva care sa
ma iubeasca asa cum sunt?”, te intrebi. Raspunsul: Pentru ca oamenii
cer multe. Victima sangereaza si tot ceea ce poti sa faci este sa te
uiti si sa suferi ca nu exista plagi impuscate care sa se vindece de la
sine.
Uite inca un videoclip.
Ce va opreste sa va puneti chilotii si o pelerina si sa iesiti pe scena
si sa va laudati cu ce aveti in “dotare” la toata lumea? Acest tip stie
secretul succesului in aceasta viata: sa faci ceva… este mai bine decat
sa nu faci nimic.
“Dar nu sunt bun la toate!” Am vesti
bune pentru tine – fa-ti timp destul pentru a repeta si vei putea deveni
bun la toate. Eram cel mai de rahat scriitor in timpul adolescentei. Am
devenit un pic mai bun pe la 25 de ani. Si in timp ce-mi ratam cu
insistenta cariera am scris in timpul liber articole timp de 8 ani, cate
unul pe zi, pana am inceput sa primesc bani pentru asta. Mi-au trebuit
13 ani ca sa devin un scriitor destul de bun ca sa ajung in lista
bestsellerilor la New York Times. Mi-au trebuit 20.000 de ore de
practica ca sa-mi slefuiesc textele mele de rahat.
Nu va place ideea de a cheltui vremea
libera pentru a primi indemanari noi? Am vesti bune si vesti proaste.
Cele bune – aceasta practica altruista va va ajuta sa iesiti din propria
cochilie – am supravietuit anilor de munca de birou pentru ca stiam ca
voi capata competente unice pe langa asta. Oamenii abandoneaza treburile
la jumatate de cale pentru ca rezultatele nu apar imediat, pentru ca ei
nu isi pot imagina ca procesul este in sine si rezultatul.
Vestile proaste – nu aveti de ales. Daca vreti sa munciti aici, indepliniti-va planul.
Parerea mea ca om simplu, va urati nu
din cauza respectului de sine scazut, nu din cauza ca oamenii sunt duri
cu voi. Va urati din cauza ca nu faceti nimic. Pana si tu nu te poti
“iubi asa cum esti” – iata de ce sunteti nefericiti si imi trimiteti
mesaje private, intrebandu-ma ce trebuie sa faceti cu viata voastra.
Rezolvati urmatoarea problema: Cat timp
cheltuiti pentru chestiile de consum, facute de altii (televizor,
muzica, jocuri video, site-uri) in loc sa faceti ceva al vostru? Doar
asta va adauga pret existentei voastre.
Si daca nu va place sa auziti asta, daca
va staruiti sa corespundeti frazei “Este important ceea ce este in
sufletul vostru” pe care ati auzit-o in copilarie am sa va spun o
singura chestie…
Numarul 2. Ceea ce aveti in suflet este important doar daca va determina sa faceti ceva
Pentru ca sunt in aceasta afacere eu stiu o multime de autori care iubesc sinceritatea. Ei cred despre dansii ca sunt scriitori, se imagineaza asa la petreceri, ei constientizeaza asta adanc in suflet, au suflete de scriitori. Singurul lucru pe care il rateaza – unde sunt cu adevarat operele lor.
Dar oare chiar conteaza? Ceea ce este
scris este singura chestie ce conteaza pentru a determina cine este si
cine nu este scriitor?
De dragul iubirii lui Dumnezeu, da.
Asta este tactica folosita cel mai
frecvent pentru a te apara de tot ceea ce am scris mai sus si mai demult
si de orice critica din viata voastra. Aceasta tactica este folosita de
ecoul vostru pentru a va apara de munca grea asupra voastra: “Stiu ca
in suflet sunt un om bun”. Poate fi formulata si asa “Stiu cine sunt” si
“Eu trebuie sa fiu eu insumi”.
Nu ma intelegeti gresit; inauntru
sunteti totul. Tipul care a construit o casa pentru familie de la zero
cu ce avea la indemana a facut asta pentru ca asa este el pe dinauntru.
Orice fapta rea pe care ati savarsit-o a inceput de la un impuls gresit,
un anume gand a ricosat in creierul tau pana cand ati fost nevoit sa
faceti asta. Si orice fapta buna se face pe acelasi principiu. “Cine
esti tu pe dinauntru” – este ingrasamantul metaforic pe care cresc
fructele tale.
Si iata ce trebuie sa stie fiecare. Si ceea ce multi dintre noi nu pot accepta:
“Tu esti fructul si nimic mai mult”.
Nimanui nu-i pasa de ingrasamantul
vostru. “Cine sunteti voi pe dinauntru” nu are nici o semnificatie daca
nu produceti nimic pentru altii.
Inauntru ai o mila mare pentru saraci.
Minunat. Ati facut ceva in privinta asta? Sau ati ramas numai cu aceasta
compasiune? Auziti de vreo tragedie care s-a intamplat si vorbiti “O,
saracii copii. Transmiteti-le ce gandesc despre ei”? Duceti-va naibii
daca faceti asa, mai bine aflati de ce au nevoie si ajutati-i. O suta de
oameni au vizionat filmuletul Kony, virtual toti se gandeau la saracii
copii africani. Si ce a facut societatea cu aceste ganduri? Nimic! In
fiecare zi mor copii din cauza ca milioane de oameni isi vorbesc ca a
simti este la fel ca si a face. Este un mecanism interior controlat de
partea lenesa a creierului care ne apara de actiuni reale.
Cati dintre voi acum merg in cercuri si
isi zic “El/ea m-ar iubi daca ar afla cat sunt de interesant!” Serios?
Si cum ar trebui sa se transmita aceste ganduri interesante de sine
statator lumii? Ori ele ar trebui sa devina motiv pentru actiunile
voastre? Daca fata sau baiatul visurilor voastre v-ar filma cu camera
ascunsa in decursul unei luni ar fi uimiti de ceea ce vad? Tineti minte,
ei nu va pot citi gandurile, ei pot doar sa vada. Si-ar dori ei sa
devina o parte a vietii voastre?
Tot ceea ce va rog eu este sa aplicati
asupra propriei persoane aceleasi standarde pe care le folositi la
ceilalti. Cu siguranta aveti un prieten credincios iritant, a carui
ajutor se rezuma la” o sa ma rog pentru dansii”. Nu va scoate din minti
asta? Eu nu comentez acum daca ajuta sau nu rugaciunile, dar asta nu
schimba cu nimic faptul ca acest om a ales acel tip de ajutor pentru
care nu trebuie sa-ti misti fundul de pe canapea. Acesti oameni se abtin
de la orice rau, intentiile lor sunt curate, ingrasamantul lor interior
este atat de curat pe cat este posibil, dar cate cresc pe el? Si ei
trebuie sa inteleaga aceasta metafora mai bine ca oricine – am furat-o
din Biblie. Iisus repeta ceva de genul “copacul este judecat dupa
fructele pe care le face” intr-una. Iisus nu a spus niciodata “Daca
vreti sa munciti aici, indepliniti norma”. Nu, el vorbea “Fiecare pom
care nu da fructe bune trebuie trebuie taiat si aruncat in foc”
(Evanghelia dupa Matei).
Oamenii nu reactioneaza bine cand aud
asa ceva. La fel au reactionat si managerii din film la cuvintele lui
Alec Baldwin despre faptul ca ei ar trebui sa se faca mai puternici sau
sa se apuce sa curete papuci. Ceea ce ne aduce la punctul final…
Numarul 1. Totul din voi se va lupta cu progresul
Ratiunea umana este un miracol si poti sa o vezi cat de bine munceste in momentul in care se lupta cu dovezile evidente cu privire la necesitatea schimbarii. Psihicul vostru este inzestrat cu un mecanism de aparare, creat pentru a elimina tot ceea ce poate muta din loc ceva in voi – intrebati-l pe orice narcoman.
Chiar si acum cativa din voi citesc si
simt cum creierul bombardeaza automat ceea ce ati citit si va comanda sa
nu acceptati asta. Din proprie experienta va pot spune ca
bombardamentele pot lua urmatoarele forme:
- Sa iei intentionat orice critica ca insulta
“Cine este el sa ma numeasca lenes si
nefolositor! Un om bun nu ar fi vorbit in acest mod cu mine! El a scris
asta ca sa simta superioritatea asupra mea, ca sa ma faca sa ma simt
rau! Si eu nu voi lasa asta asa, eu voi egala scorul!”
- Concentrarea atentiei la cel ce vorbeste, nu la ceea ce spune
“Cine este EL sa-mi zica MIE cum sa-mi
traiesc viata! Vai, uitati-va la dansul, cat este de puternic si de
mare! Dar de fapt este un alt grafoman din retea! Voi cauta ceva care sa
demonstreze ca el este un prost! Este atat de pretentios, incat mi se
face greata! I-am vazut un video mai vechi in care citeste rap si
versurile sunt varza!”
- Concentrarea asupra tonului mesajului, in loc de continut
“Voi rascoli tot pana voi gasi o gluma
care sa sune jignitor, fiind scoasa din context, iar pe urma voi vorbi
si ma voi gandi numai la dansa! Am auzit ca un cuvant jignitor poate sa
inmormanteze o intreaga carte!”
- Redactarea propriei istorii
“Nu este chiar asa de rau! Eu stiu ca am
incercat sa ma sinucid luna trecuta, dar acum ma simt mai bine! Este
foarte posibil ca daca o voi tine tot asa in continuare pai pana la urma
va functiona de la sine! Voi lua o pauza mai mare si voi continua sa-mi
arat interesul fata de fata ceea si intr-un final va veni ea la mine!”
- Increderea ca orice schimbare este o tradare fata de propria persoana
“Aha, adica eu ar trebui sa renunt la
benzile desenate si in loc de asta sa muncesc cate 6 ore la sala? Si sa
ma folosesc de auto bronzant ca toti prostii din showurile TV? Pentru ca
asta este singura alternativa”.
Si asa mai departe. Nu uitati, suferinta este convenabila. Iata de ce majoritatea o prefera. Fericirea cere eforturi.
Si curajul. Este foarte confortabil sa
stii ca daca nu vrei crea nimic in aceasta viata, atunci nimeni nu va
putea atentiona la ceea ce ai facut.
Este mult mai simplu sa stai in fund si
sa critici ceea ce au facut ceilalti. Filmul este prostesc. Copiii astia
sunt needucati. Relatia celor doi a ajuns in impas. Acest bogatas este
marunt ca persoana. Acel restaurant nu este bun de nimic. Scriitorul
asta de pe internet este cretin. Mai bine las un comentariu sub munca
lui in care cer sa-l concedieze. Vedeti, am facut si eu ceva.
A, ma scuzati, am uitat sa mentionez
asta? Da, orice ati incerca sa construiti sau sa creati – fie ca este
vorba de o poezie, o noua indemanare, o noua relatie – veti fi
inconjurat de acele persoane care nu creeaza nimic si care va vor
critica pentru ceea ce faceti. Posibil pe la spatele vostru, dar vor
face asta. Prietenii vostri bauti vor fi impotriva faptului ca sunteti
treaz. Prietenii vostri grasi nu vor vrea ca voi sa incepeti un nou
regim. Prietenii vostri care nu au un loc de munca nu vor vrea sa va
vada avand o cariera.
Tineti minte, ei isi manifesta propriile
temeri, din acel moment din care sa-ti bagi piciorul in munca altora a
devenit inca o justificare pentru lene. “De ce ar trebui sa face eu ceva
cand ceea ce creeaza ceilalti nu este bun de nimic? Eu as fi scris deja
un roman, dar eu voi astepta ceva bun, nu vreau sa scriu urmatoarea
carte <>”! Si din cauza ca nu creeaza nimic, el este perfect si
departe de a lua lectii. Si daca chiar va face ceva, se va convinge ca a
facut asta cu o ironie aparte. O va face prost intentionat ca toata
lumea sa inteleaga ca asta nu a fost o incercare reala. Ca o incercare
reala va fi minunata. Nu ca rahatul pe care il faceti.
Cititi comentariile la articolele
noastre – de fiecare data aceeasi chestie: Nuaisacrezi trebuie sa
concedieze pe cel care a scris. Acest nenorocit trebuie sa inceteze sa
scrie. Nu mai filmati nimic. Toate comentariile se reduc la una si
aceeasi chestie: “Incetati sa mai creati. Asta se deosebeste de ceea ce
as fi facut eu, iar atentia pe care o primiti ma face sa ma ingrijorez
pentru mine”.
Nu fiti asa. Daca sunteti asa, nu mai fiti. Din cauza asta lumea va uraste. Tot din acest motiv va urati.
Aveti un an. Sfarsitul anului 2013 este
deadline-ul ori anul in care veti citi acest articol. In timp ce altii
zic “In acest an voi slabi 15 kilograme”, eu va propun sa dati
promisiunea ca veti face ceva, “orice” – o sa invatati o noua
indemanare, veti adauga ceva nou la ceea ce stii deja si ca veti face
asta destul de bine incat sa produceti o impresie puternica asupra
celorlalti. Nu ma intrebati ce anume, alegeti ceva la intamplare din
ceea ce nu stiti. Inscrieti-va la karate, dansuri sportive, olarit.
Invatati sa coaceti. Construiti o cusca pentru pasari. Invatati sa
faceti masaj. Invatati limbajul de programare. Faceti un film porno.
Deveniti super erou si luptati cu infractionalitatea. Incepeti un video
blog pe YouTube. Scrieti pentru un site.
Momentul crucial aici este urmatorul –
nu vreau sa va concentrati asupra a ceva global ce vreti sa vi se
intample (“Vreau sa-mi gasesc o iubita, voi castiga o gramada de
bani…”). Vreau sa va concentrati asupra unui lucru mai marunt, invata un
nou lucru care te va face mai interesant si mai pretios pentru
ceilalti.
“Nu am bani sa platesc cursurile
culinare”. Atunci cautati pe Google “Cum sa gatesc”. Ei acum filtreaza
pana si filmele porno, asa ca acum a devenit mult mai usor sa faceti
asta. La naiba, omorati toate pretextele astea. Ori o sa va omoare ele.
Nu aveti nimic de pierdut, iar lumea are
nevoie de voi. Si la final un video cu un catelus de rasa Corgi care se
rostogoleste pe scari.Wednesday, April 10, 2013
Wednesday, March 27, 2013
Einstein despre Dumnezeu
Profesorul unei universitati importante si-a
provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a
creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”
“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”
Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”
Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.
Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”
“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”
Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”
Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.
Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN.
Despre atitudine
Se povesteste ca un rege african era intr-o zi la vanatoare cu suita sa.
Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor.
Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus:
-Este foarte bine!
-Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare.
Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa si… a fost prins de canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste o bucata de deget.
Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe rege.
Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten, spunandu-i:
-Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat!
Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus:
-Dimpotriva, este foarte bine!
-Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare?
-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine…
Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/05/despre-atitudine.html
Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor.
Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus:
-Este foarte bine!
-Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare.
Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa si… a fost prins de canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste o bucata de deget.
Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe rege.
Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten, spunandu-i:
-Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat!
Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus:
-Dimpotriva, este foarte bine!
-Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare?
-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine…
Sursa: http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/05/despre-atitudine.html
Doar asta conteaza!
Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa
faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!
Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”…
S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat:
-De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?”
-Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii!
-Nu… doar ca, vezi… noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri… de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se… si asta este ceea ce vezi tu scris aici.
-Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va…
-Da, pentru noi doar asta conteaza!
Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum? Oricata bucurie ai adunat si ai daruit pana acum, iti doresc sa traiesti… pana la adanci batranete!
Tuesday, March 19, 2013
Mentorul chinez
Un tanar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata
increderea in sine in urma incercarilor vietii si a razboaielor la care a
participat.
Era suparat tot timpul. Cand se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viata si moarte il bantuiau.
Intr-una din acele zile negre din viata lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat.
Cand a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batranel uscativ si cu privirea blanda. Tanarul i-a spus pe un ton aspru:
-Batrane! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenta dintre iad si rai.
Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:
-Ti-ai petrecut toata viata luptand. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.
Iute la manie, razboinicul a scos sabia si invartind-o prin aer s-a repezit catre batranul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gatul maestrului… Apoi s-a retras. Batranul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:
-Asta este iadul!
Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul…??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit…
-Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.
Era suparat tot timpul. Cand se afla in public avea manifestari arogante si era iute la minie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viata si moarte il bantuiau.
Intr-una din acele zile negre din viata lui prietenii sai l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat.
Cand a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batranel uscativ si cu privirea blanda. Tanarul i-a spus pe un ton aspru:
-Batrane! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenta dintre iad si rai.
Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:
-Ti-ai petrecut toata viata luptand. Esti prea prost ca sa faci diferenta dintre cele doua.
Iute la manie, razboinicul a scos sabia si invartind-o prin aer s-a repezit catre batranul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gatul maestrului… Apoi s-a retras. Batranul a ramas in continuare neclintit. Apoi a spus:
-Asta este iadul!
Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremurinda a zis: Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul…??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit…
-Iar acesta este raiul, i-a raspuns maestrul.
Povestea magarului
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul
animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada
ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum
batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata
si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l
scoate pe magar din adancul fantanei.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...
Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...
Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...
Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...
Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
Hartia aurie de impachetat
Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in
virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat,
foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind
a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si
sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:
"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.
Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.
Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:
"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."
Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.
Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.
Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.
Sunday, March 17, 2013
Penicilina
Numele
lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand
muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata.
Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se
afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a
salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.
A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
"Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu".
"Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
"Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul .
"Da", a raspuns mandru fermierul .
"Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti." Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. .
Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.
Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.
Cineva a spus candva: Ce pleaca se si intoarce.
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani
Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata .
Danseaza ca si cum nu te-ar vedea nimeni.
Canta ca si cum nu te-ar asculta nimeni.
Traieste ca si cum Raiul ar fi pe Pamant.
Fie sa ai intotdeauna ceva de facut ;
Fie ca portofelul tau sa aiba in el o moneda doua intotdeauna;
Sa-ti straluceasca soarele la fereastra ;
Sa fie un curcubeu dupa fiecare ploaie ;
Mana unui prieten sa fie intotdeauna langa tine ;
Dumnezeu sa-ti umple inima de bucurie!
A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
"Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu".
"Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
"Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul .
"Da", a raspuns mandru fermierul .
"Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti." Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. .
Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.
Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.
Cineva a spus candva: Ce pleaca se si intoarce.
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani
Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata .
Danseaza ca si cum nu te-ar vedea nimeni.
Canta ca si cum nu te-ar asculta nimeni.
Traieste ca si cum Raiul ar fi pe Pamant.
Fie sa ai intotdeauna ceva de facut ;
Fie ca portofelul tau sa aiba in el o moneda doua intotdeauna;
Sa-ti straluceasca soarele la fereastra ;
Sa fie un curcubeu dupa fiecare ploaie ;
Mana unui prieten sa fie intotdeauna langa tine ;
Dumnezeu sa-ti umple inima de bucurie!
Viata ca un fluture albastru
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia
impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase
si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa
le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!
Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Cutia cu piersici
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana
viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii
supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o
piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei
respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??
Somerul
Somerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.
Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.
Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.
Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.
Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.
Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.
La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.
Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.
Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.
- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!
- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...
La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !
Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!
Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!
P.S. Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...
Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.
Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.
Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.
Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.
Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.
La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.
Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.
Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.
- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!
- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!...
La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !
Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!
Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!
P.S. Nu-mi da replay la acest e-mail, am plecat să cumpăr căpşuni!...
By: http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/07/somerul.html
Friday, March 1, 2013
Friday, February 22, 2013
Sunday, February 17, 2013
MAMA
Intr-o zi Copilul I-a spus Lui Dumnezeu:
Asa se zvoneste ca maine ma trimiti pe pamant, dar cum voi trai acolo, pentru ca sunt asa mic si neajutorat?
Dumnezeu i-a raspuns asa:
-Din multimea de ingeri ti-am ales unul special pentru tine.
Te va astepta si va avea grija de tine.
-Dar a spus copilul, aici in Rai nu fac altceva dacat sa cant si sa zambesc. De asta am nevoie sa fiu fericit!
Dumnezeu asa i-a vorbit:
-ingerasul tau iti va canta in fiecare zi. Si-i vei simti dragostea, si vei fi fericit .
-Si, a spus copilul, cum ii voi intelege pe oameni din moment ce nici nu le cunosc limba?
E foarte simplu, a spus Dumnezeu, ingerasul tau te va invata cele mai dulci si frumoase cuvinte ce poti invata vreodata si te va invata cu rabdare si sarguinta sa vorbesti.
Copilul s-a uitat la Dumnezeu si i-a spus:
-Si ce fac daca vreau sa vorbesc cu tine?
Dumneze i-a zambit copilului si i-a spus:
-ingerasul tau iti va impreuna mainile si te va invata sa te rogi.
Copilul a spus:
-Asa am auzit ca pe pamant sunt oameni rai. Cine ma va ocroti?
Dumnezeu a imbratisat copilul si i-a spus:
-ingerasul te va ocroti, chiar si cu pretul vietii!
Copilul s-a uitat foarte trist si a spus:
-Dar mereu voi fi trist pentru ca nu te voi vedea.
Dumnezeu a imbratisat copilul:
-ingerasul mereu iti va vorbi despre mine si iti va arata calea spre mine, cu toate ca eu voi fi langa tine mereu.
Atunci pacea s-a restabilit in Rai, dar se puteau auzi deja vocile de pe Pamant.
Copilul in graba a intrebat:
Dumnezeu, daca eu totusi trebuie sa plec acum, spune-mi te rog macar numele ingerasului meu!
Dumnezeu a raspuns:
-Numele ingerasului nu este important... Pur si simplu ii spui: "MAMA"
Poezioala desple secs
Făcui fălă să vleau o constatale
La glădiniţă ieli, când am picat,
(Cu toate că-s de-un an în glupa male)
Să mol dacă glumesc, pe omoplat!
Ne-a esplicat doamna educatoale
Amănunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns să ezigstăm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,
Elam ochi si ulechi de culios
Să aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da' si flumos,
Da' nu te mint, mai mult m-a plictisit,
C-al fi o balză, cale-n noptiţică,
Ne-aduţe-n pliscu' ei, împachetaţi,
Când scapă si mămica de bultică
Făcută de la ouă si câlnaţi,
Cum zboală balza asta-nţet, agale,
Vleo nouă luni, să iasă luclu bun
Si cum agiungem în pătuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun....
Să vezi măi flate, ţe educatoale (!)
Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe ţâţe, ce piţioale !)
Să nu stie nimica desple secs ???
Alexandru cel mare
Potrivit tradiției, Alexandru a fost prieten
și cu filosoful Diogene din Sinope, cinicul. Vizitat de către Alexandru
în „vila-butoi” unde locuia și întrebat: „Eu, Alexandru, împărat al
lumii, ce pot să-ți dau?”, a dat un răspuns memorabil: „Nu poți tu să-mi
dai ceea ce îmi iei: dă-te la o parte din lumina soarelui!” Plin de
admirație, eroul ar fi zis: „Dacă n-aș fi fost Alexandru, adică un tânăr
condamnat să cucerească lumea, aș fi vrut să fiu Diogene, un om liber”.
Saturday, February 16, 2013
Achitat Integral
Un tanar se pregatea de absolvirea facultatii. Avea rezultate stralucite
la invatatura, fiind mandria familiei sale. Parintii i-au spus ca ii
pot oferi un cadou pe care si-l doreste mult, cu ocazia terminarii
facultatii si a unui nou start in viata. De foarte multe luni, baiatul
admira in vitrina unui show-room o
masina sport. Stiind ca tatal sau si-o poate permite financiar, i-a spus
ca si-ar dori foarte mult acea masina drept cadou de absolvire.
Cu cat ziua cea mare se apropia, cu atat tanarul era mai nerabdator sa gaseasca semne, indicii de la tatal sau ca i-ar fi cumparat masina. In sfarsit, ziua absolvirii a sosit. Tatal l-a chemat pe fiul sau in birou si i-a spus cat de mandru este ca are un fiu atat de bun. Spunandu-i “Te iubesc”, barbatul i-a inmanat fiului un cadou foarte frumos impachetat. Curios si totusi cumva dezamagit, tanarul a deschis cadoul. Spre surprinderea lui, inauntru era o Biblie eleganta, cu copertile imbracate in piele.
Manios, baiatul a inceput sa tipe la tatal sau. “Cu toti banii tai, tu-mi dai o Biblie? Eu astept masina sport despre care ti-am vorbit atat si tu imi daruiesti o Biblie??”, a spus baiatul si a iesit furtunos din casa, aruncand Biblia cat colo.
De suparare si dezamagire pe alegerea facuta de tatal sau cu privire la cadoul de absolvire, tanarul independent a decis sa plece de acasa si sa isi implineasca viata departe de parintii care nu il apreciau cum isi dorea el..
Anii au trecut, iar proaspatul absolvent a devenit un om de afaceri de succes. Avea o casa frumoasa, o familie minunata si era angrenat in noua sa viata. Cu parintii nu mentinuse legatura in ultimii ani. Pe tatal sau nu-l mai vazuse de ani buni si ramasese, ce-i drept, cu un cui impotriva lui din cauza cadoului din ziua absolvirii pe care nu l-a inteles niciodata. Barbatul decise sa isi faca totusi timp si sa se duca la casa parinteasca sa isi viziteze parintii.
Inainte de a face ultimele aranjamente inainte de plecare, barbatul a primit o telegrama care il anunta ca tatal sau murise si ca ii lasase intreaga avere lui, unicul sau fiu. Trebuia sa se intoarca pentru a face toate cele necesare.
Cand a ajuns in casa tatalui sau, inima barbatului a fost cuprinsa de tristete si regrete. A inceput sa caute prin actele importante ale tatalui sau… Printre diversele obiecte a gasit Biblia, inca noua, neatinsa, lasata exact asa cum o aruncase el cand a plecat furios. Cu lacrimi in ochi, a deschis Cartea Sfanta si a inceput sa rasfoiasca paginile. Deodata, din Carte a cazut un plic, care fusese lipit de coperta. Inauntru era o cheie, de care statea atarnata o eticheta cu numele dealerului auto (acelasi de la care el voia masina visurilor), data absolvirii si cuvintele “ACHITATA INTEGRAL”.
Cuvintele au devenit de prisos.
La fel ca in cazul acestui exemplu inspirat dintr-o poveste reala, sa fim atenti la oportunitatile trimise de Dumnezeu: doar pentru ca ele nu sunt impachetate asa cum ne-am fi asteptat, nu inseamna ca ele nu exista. Iar cand ne lasam ghidati de aparente si de superficialitati, pierderea poate fi iremediabila.
Cu cat ziua cea mare se apropia, cu atat tanarul era mai nerabdator sa gaseasca semne, indicii de la tatal sau ca i-ar fi cumparat masina. In sfarsit, ziua absolvirii a sosit. Tatal l-a chemat pe fiul sau in birou si i-a spus cat de mandru este ca are un fiu atat de bun. Spunandu-i “Te iubesc”, barbatul i-a inmanat fiului un cadou foarte frumos impachetat. Curios si totusi cumva dezamagit, tanarul a deschis cadoul. Spre surprinderea lui, inauntru era o Biblie eleganta, cu copertile imbracate in piele.
Manios, baiatul a inceput sa tipe la tatal sau. “Cu toti banii tai, tu-mi dai o Biblie? Eu astept masina sport despre care ti-am vorbit atat si tu imi daruiesti o Biblie??”, a spus baiatul si a iesit furtunos din casa, aruncand Biblia cat colo.
De suparare si dezamagire pe alegerea facuta de tatal sau cu privire la cadoul de absolvire, tanarul independent a decis sa plece de acasa si sa isi implineasca viata departe de parintii care nu il apreciau cum isi dorea el..
Anii au trecut, iar proaspatul absolvent a devenit un om de afaceri de succes. Avea o casa frumoasa, o familie minunata si era angrenat in noua sa viata. Cu parintii nu mentinuse legatura in ultimii ani. Pe tatal sau nu-l mai vazuse de ani buni si ramasese, ce-i drept, cu un cui impotriva lui din cauza cadoului din ziua absolvirii pe care nu l-a inteles niciodata. Barbatul decise sa isi faca totusi timp si sa se duca la casa parinteasca sa isi viziteze parintii.
Inainte de a face ultimele aranjamente inainte de plecare, barbatul a primit o telegrama care il anunta ca tatal sau murise si ca ii lasase intreaga avere lui, unicul sau fiu. Trebuia sa se intoarca pentru a face toate cele necesare.
Cand a ajuns in casa tatalui sau, inima barbatului a fost cuprinsa de tristete si regrete. A inceput sa caute prin actele importante ale tatalui sau… Printre diversele obiecte a gasit Biblia, inca noua, neatinsa, lasata exact asa cum o aruncase el cand a plecat furios. Cu lacrimi in ochi, a deschis Cartea Sfanta si a inceput sa rasfoiasca paginile. Deodata, din Carte a cazut un plic, care fusese lipit de coperta. Inauntru era o cheie, de care statea atarnata o eticheta cu numele dealerului auto (acelasi de la care el voia masina visurilor), data absolvirii si cuvintele “ACHITATA INTEGRAL”.
Cuvintele au devenit de prisos.
La fel ca in cazul acestui exemplu inspirat dintr-o poveste reala, sa fim atenti la oportunitatile trimise de Dumnezeu: doar pentru ca ele nu sunt impachetate asa cum ne-am fi asteptat, nu inseamna ca ele nu exista. Iar cand ne lasam ghidati de aparente si de superficialitati, pierderea poate fi iremediabila.
Friday, February 15, 2013
Sunday, February 10, 2013
Friday, February 8, 2013
Scrisori de la Teddy
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"
Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti.
Subscribe to:
Posts (Atom)