Rose

           In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.


Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!

Batranul si nepotul

A fost odata, tare demult, un batran...El locuia cu fiul sau, cu nora si
nepotul. Intr-o zi sotia fiului ii spuse:

"Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca... Asa o sa avem mai mult spatiu...", sotul initial nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins.

Cu un carlig de lemn il luara pe Batran si il transportasera in grajd.
Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in casa. Tatal vazandu-l il intreba :

- La ce iti trebuie acel carlig ?

- Pai, acum nu imi trebuie dar, si tu vei ajunge ca tataie, si atunci cu siguranta imi va trebui,raspunse copilul...

In urmatoarea clipa Batranul fuse adus inapoi in casa si trai cele mai frumoase clipe!

Demisia oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.


Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Pentru cei mai multi dintre noi, marele pericol nu este ca tindem prea sus si nu reusim, ci ca tindem prea jos si reusim.

Pretuieste

            In timp ce nevasta mea servea cina, am luat-o de mana si i-am spus: "Trebuie sa vorbim". Imi zambeste si continua sa manance, foarte calma. O observam si vedeam durerea in ochii ei. Acea durere nu ma lasa sa vorbesc. La un moment dat mi-am facut curaj si i-am spus: "Vreau divortul." Ea nu parea dezgustata de ce i-am spus si m-a intrebat "De ce?". In seara aia nu am mai vorbit deloc, iar ea a plans toata noaptea. Stiam ca vroia sa inteleaga ce se intampla cu noi, dar eu nu puteam sa ii dau nici un raspuns. M-a pierdut din cauza alte femei. Ioana. Eu nu imi mai iubeam nevasta. Imi era doar mila de ea, ma simteam vinovat, tocmai de asta vroiam sa ii las casa, masina si 30% din magazinul nostru. Cand a aflat a rupt documentul in mii de bucatele: "Am petrecut ani de zile impreuna, iar acum suntem doi straini?". Imi parea rau pentru ea. Imi parea rau ca a pierdut atata timp cu mine, dar nu aveam ce face. O iubeam pe Ioana. A doua zi, ajuns acasa o vad pe nevasta mea la biroul din dormitor. Scria. M-am bagat in pat, eram foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ioana. Ma trezesc in mijlocul noptii, iar nevasta mea era tot acolo. M-am intors pe cealalta parte si m-am culcat din nou. Dimineata, mi-a aratat conditiile pentru a accepta divortul. Nu vroia casa, nici masina nici magazinul. Vroia o luna, doar atat. Vroia ca in acea luna sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic. Era simplu, baiatul nostru avea niste examene in acea luna si nu era corect sa il suparam cu problemele noastre. Am fost de acord, dar ea mi-a mai cerut ceva. "Aminteste-ti ziua in care ne-am casatorit, cand m-ai luat in brate si m-ai dus in dormitor...in aceasta luna vreau sa ma iei in fiecare zi in brate si sa ma lasi in fata casei." E nebuna, gandeam, dar am acceptat ca sa nu stic vacanta copilului mei si ca sa putem trece peste mai usor. I-am povestit acest lucrul Ioanei, iar ea a inceput sa rada zicand: "Nu ma intereseaza joculetele nevestei tale. Esti al meu. Sa se obisnuiasca cu idea!". Trecuse foarte mult timp de cand eu si nevasta mea nu mai eram intimi, asa ca prima data cand am luat-o in brate a fost destul de jenanta. Copilul nostru insa mergea in spatele nostru razand si topaind: "Bravo tati, ai luat-o pe mama in brate!". Acele cuvinte au fost ca un cutit in inima. Am mers vreo 10 metri cu nevasta mea in brate: "Nu ii spune nimic de divort, te rog." Am fost de acord si am lasat-o la iesire. Ea a plecat la munca. A doua zi eram mai relaxati. Si-a sprijinit capul pe pieptul meu si ii simteam parfumul. Mi-am dat seama ca nu o mai priveam de mult...nu mai era asa de tanara, avea doua trei riduri, cateva fire de par albe. Eu am facut asta? E vina mea? A patra zi, cand am luat-o in brate eram foarte fericit, ceva se schimbase. Ea era femeia care mi-a dat zece ani din viata ei, tineretea ei, un copil. In zilele urmatoare ne-am apropiat din ce in ce mai mult. Nu i-am spus nimic Ioanei. In fiecare zi era din ce in ce mai usor sa o iau in brate, iar luna a trecut foarte repede. Ma obisnuiesm, iar pe zi ce trece era din ce in ce mai usoara. Intr-o dimineata isi alegea hainele, dar nimic nu ii statea bine: "Off hainele mele sunt prea mari." Atunci mi-am dat seama cat era de slaba, de asta mi se parea asa usoara. Doamne, sa fi intrat intr-o depresie de la atata suferinta si de la atata durere? M-am apropiat si am mangaiat-o. Copilul nostru intra in camere tipand: "Hai tati, trebuie sa o iei in brate pe mama!" Chestia asta devenise foarte importanta pentru mine. Era ca prima data cand am luat-o in brate si am dus-o in dormitor...cand ne-am casatorit. Mi-am imbratisat nevasta si mi-am dat seama cat e de usoara si de fragila. Imi venea sa plang. In ultima zi din luna i-am spus: "Nu mi-am dat seama cate lucruri era sa pierd!" Copilul trebuia sa mearga la scoala asa ca l-am dus eu cu masina. Nevasta mea a ramas acasa. Mergeam la munca, dar am vazut casa Ioanei. M-am oprit si am urcat la ea. Mi-a deschis usa zambind, dar eu i-am zis: "Iarta-ma, dar nu voi divorta de nevasta mea!" "Esti nebun?" ma intreaba. "Nu, dar o iubesc, a fost o perioada aiurea care ne-a indepartat. Ea e femeia cu care vreau sa imi petrec restul vietii." Mi-a dat o palma si a intrat in casa. Nu imi pasa. Am fugit la cea mai apropiata florarie si i-am cumparat un buchet de trandafiri. "Ce scriem pe biletel?" m-a intrebat fata de la florarie. "Te voi lua in brate in fiecare zi, pana cand moartea ne va desparti". Am condus pana acasa. Am urcat scarile fugind, eram emotionat. Intru in casa si ma intrept inspre dormitor cu zambetul pe buze. Nevasta mea era acolo, jos, moarta. Lupta imortiva cancerului, dar eu eram prea ocupat cu Ioana ca sa imi dau seama. Nici macar nu mi-am dat seama! Nu mi-a spus nimic..nu vroia sa imi fie mila de ea. Stia ca e pe moarte si de asta mi-a cerut o luna...da o luna astfel copilului nostru i-ar fi ramas o amintire frumoasa...astfel incat baiatul sa isi amintesca un tata extraordinar, indragostit pana peste cap. Mi-am dat seama ca asta conteaza intr-o casnicie, nu banii, casa, masina sau altele. Astea sunt doar lucruri care par sa uneasca, da de fapt despart. 

Cateodata nu pretuim persoanele, pana nu le pierdem...

Nu fă pe deșteptul cu oameni trecuți prin viată
C-o să ajungi la vorba lor: cât timp respiri invată! 

Povestea supei de pietre

Aminte...

Nu te teme niciodata de umbre. Ele arata doar ca exista lumina in apropiere.

Acolo unde straluceste privirea, e de prisos diamantul.

Cuvintele nu sunt un joc de artificii, ele sunt arme care pot ucide sau inalta.

Daca nu intri in interiorul tau, risti sa ramai pe dinafara.

Tinereţea nu este o etapă a vieţii, ci este o stare de spirit. Tinereţea nu ţine de obraji îmbujoraţi, buze roșii și genunchi supli. Ea este o chestiune de voinţă, un atribut al imaginaţiei, o vigoare a emoţiilor.

Fiecare din noi este liber, dar inceteaza sa mai fie daca nu crede in libertatea lui!

"Ceilalți lupi m-ar sfâșia dacă ar ști că urletul meu e, în realitate, un plâns." Octavian Paler

"Aflați de la mine că românii acceptă toate suferințele, dar tot eu vă spun că ei nu vor 

accepta niciodată nedreptatea."

Noi ucidem timpul, dar el ne ingroapa.

Nu știu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu sigurață cel de-al patrulea va fi luptat cu bețe și pietre.

Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul ăsta, însă există două căi: calea omului şi calea Domnului. Cea a omului e bătătorită de filozofie, ştiinţe şi tehnică. Pe calea Domnului, omul este însoţit de rugăciune. Iar eu am mers multă vreme doar pe calea omului.

"Învinge durerea, râzi cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte."

"Fii atent pe cine calci când urci, că vei întâlni aceiași oameni la coborâre." Donald Trump 

  

Nu iubi , ai sa suferi ... nu te naste , ai sa mori .

 "Legile sunt ca pânzele de păianjen, care prind musculițe și lasă să treacă viespile." Jonathan Swift

"Cine luptă poate fi învins, dar numai cine luptă poate fi învingător." George Călinescu

"Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Cele mai crâncene înfrângeri,
sunt renunțările la vis." Radu Gyr

 "Caracterul fără inteligență face mult, inteligența fără caracter nu face nimic." Cicero

 "În cele din urmă, nu contează câți ani ai adunat în viață, ci câtă viață ai acumulat în ani." Abraham Lincoln

 "Taina existenței umane nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești." Feodor Dostoievski

 "Am fost creați pentru lucruri mai mari: pentru a iubi și a fi iubiți." Maica Teresa

 "Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca cei buni să nu facă nimic." Edmund Burke

 "Sunt momente în viață în care, oricum ți-ar sta corpul, sufletul e în genunchi." Victor Hugo

 "Nu sunt supărat pentru că m-ai mințit. Sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede." Friedrich Nietzsche

  "Nu disprețui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric." Octavian Paler

 "Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri." Petre Țuțea

 "Bancherul e un tip care îți împrumută umbrela când e soare, dar care o vrea înapoi când începe să plouă". Mark Twain

 "Nu căuta răspunsuri imposibile. Mai bine schimbă întrebările". Confucius

 "Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc". Octavian Paler

 "Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva pe lângă fiecare". Sigmund Freud

 "Poți să prostești unii oameni tot timpul și toți oamenii un timp, dar nu poți să prostești toți oamenii tot timpul". Abraham Lincoln

 "Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată." Octavian Paler

 "Libertatea nu înseamnă lene și nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ți asumi responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Așa devii sclav". Osho

 "Prefer să fiu criticat pentru ceea ce sunt, decât iubit pentru ceea ce nu sunt." Kurt Cobain

 "Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Și Iuda avea amici ireproșabili." Ernest Hemingway

 "Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte." Arthur Schopenhauer

 "Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri". Isaac Newton

 "Toți oamenii vor să trăiască mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân". Jonathan Swift

Vasul

O femeie bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele doua capete ale unui băţ şi le căra pe după gât pentru a aduce apa de la un izvor.

Un vas era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă, celalalt era crăpat iar la sfârşitul lungului drum de la izvor spre casă, ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă.

Timp de câţiva ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.

Dar vasului crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa şi se simţea foarte rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!

După 2 ani de aşa zisa nereuşită (după cum credea el) i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:

"Mă simt atât de ruşinat, pentru ca aceasta crăpătura face ca apa sa se scurgă pe tot drumul pana acasă!"

Bătrâna a zâmbit şi i-a spus:

"Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, însa pe cealaltă nu? Asta pentru ca ştiam defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii astfel încât în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu să le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic.

Insa crăpăturile şi defectele ne fac viata împreuna atât de interesantă şi ne răsplătesc atât de mult!

Trebuie să luam fiecare persoana aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea.

Crăpătura vasului nu înseamnă sfârşitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit!

Daca

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea

În jurul tău, şi spun că-i vina ta;

De crezi în tine, chiar cînd Omenirea

Nu crede, dar s-o crezi ar vrea;

De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;

De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;

De nu răspunzi la ură tot cu ură

Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;

De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;

De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul

Mereu senin şi în acelaşi fel;

Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită

De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;

De poţi ca munca vieţii, năruită,

S-o faci de la-nceput precum a fost;

Să poți risca pe-o carte intreaga ta avere,

Și tot ce-ai strâns o viață, să pierzi într-un minut,

Și-atunci fără a scoate o vorbă de durere;

Să-ncepi agoniseala cu calm de la început,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,

Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,

Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,

Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată

Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;

Amic sau nu, de nu pot să te-abată;

De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;

Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,

Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,

atunci: a ta e Lumea asta mare

şi, mai mult: vei fi OM, baiatul meu!

Modificat după "IF" by Rudyard Kipling