Un program pentru inima

Clientul: Am o problema in sistem. Se blocheaza si trebuie mereu sa resetez.
Serviciul Tehnic: Puteti instala softul DRAGOSTE?

Clientul: Da, cred ca pot. Nu sunt un expert, dar cred ca ma pot descurca. Ce trebuie sa fac mai intai?
Serv.Tehnic: Primul lucru este sa deschideti INIMA. Ati gasit-o?

Clientul: Da, numai ca acolo ruleaza deja cateva programe chiar acum. Este bine sa instalez programe cand deja altele sunt rulate?
Serv.Tehnic: Ce programe sunt deschise?

Clientul: Sa vad... Sunt deschise programele DURERE.EXE, TRISTETE.BAT, DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM.
Serv.Tehnic: Nici o problema. DRAGOSTEA va sterge automat DURERE.EXE din sistemul operational curent. Va ramane in memoria dvs. permanenta, dar nu va mai perturba niciodata alte programe. DRAGOSTEA va suprascrie TRISTETE.BAT cu un modul numit BUCURIE.EXE. Dar trebuie sa dezinstalati singur DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM. Aceste programe nu permit instalarea completa a DRAGOSTEI. Puteti face asta?

Clientul: Nu stiu cum sa le dezinstalez. Au un mesaj de "eroare". Ma puteti ajuta?
Serv.Tehnic: Cu placere. Mergeti in [Start Menu] si cautati IERTARE.EXE. Faceti acest lucru ori de cite ori apar DISPRET.EXE si RESENTIMENT.COM, pana cind vor fi complet disparute din sistemul dvs.

Clientul: OK. Am terminat! DRAGOSTEA a inceput sa se instaleze automat! Asa este normal?
Serv.Tehnic: Este perfect! Trebuie sa primiti un mesaj care spune ca programul se instaleaza pentru toata viata in INIMA sistemului dvs. Aveti acest mesaj?

Clientul: Da, il am. Acum programul este complet instalat?
Serv.Tehnic: Da, numai ca aveti acum numai modulul de baza. Trebuie sa va conectati la alte INIMI ca sa puteti face upgrade-uri.

Clientul: Oh! Am deja un mesaj de eroare. Ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Ce spune acest mesaj?

Clientul: Spune: "Eroare 412 - Programul nu poate rula pe componentele interne". Ce inseamna asta?
Serv.Tehnic: Nu va ingrijorati, asta este o problema simpla. Inseamna ca DRAGOSTEA este setata sa ruleze pe o INIMA externa si nu a fost rulata inca in INIMA dvs. Este unul din cele mai dificile lucruri in programare. Trebuie sa aveti DRAGOSTE interioara pentru propriul sistem inainte de a incerca sa va conectati la DRAGOSTEA altor sisteme.

Clientul: Si ce trebuie sa fac?
Serv.Tehnic: Puteti gasi AUTOACCEPTAREA?

Clientul: Da, am gasit-o.
Serv.Tehnic: Excelent, incepe sa fie foarte bine! Acum inserati urmatoarele fisiere si copiati-le in directorul "INIMA MEA": IERTARE.DOC, AUTOACCEPTARE.TXT, BUNATATE.DOC si INCREDERE.TXT. Sistemul dvs. va rescrie toate fisierele. Apoi va trebui sa stergeti SARCASM.EXE si sa goliti cutia de gunoi astfel incat sa fiti sigur ca nu a mai ramas nimic rau si niciodata nu va mai fi rulat.

Clientul: Am reusit! Hei! INIMA mea incepe sa aiba noi fisiere: ZAMBET.MPG este pe monitor chiar acum si un mesaj imi spune ca PACEA.COM, COMPASIUNEA.EXE si MULTUMIREA.COM se instaleaza in toata INIMA mea!
Serv.Tehnic: Inseamna ca DRAGOSTEA este instalata si ruleaza. Ar trebui sa va descurcati singur de acum. Inca un lucru inainte de a termina ...

Clientul: Va ascult.
Serv.Tehnic: DRAGOSTEA este un program distribuit gratuit. Fiti sigur ca o daruiti curata la orice sistem cat timp veti fi conectat la serverul principal - MAREA DRAGOSTE! Veti primi inapoi module cu adevarat valoroase.

Clientul: Asa voi face. Multumesc pentru ajutor.
Serv.Tehnic: INIMA sa-ti fie binecuvantata cu multa DRAGOSTE!

Invata

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cand trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cat trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci

Recunoașterea...

 Va veni o vreme când voi imbatrani, când mă voi murdări la gură de mâncare, când nu voi mai putea să mă îmbrac singur, să ai răbdare. Adu-ți aminte de timpul când te-am învățat. Iar dacă voi vorbi prea mult, ascultă-mă așa cum o faceai în copilărie când îți citeam în fiecare seară povești.
Când picioarele îmi vor obosi, ține-mă de mână, nu mă trata ca pe o greutate.

Ține-mă cu mâinile tale puternice, așa cum și eu te-am ținut când erai copil și ai făcut primii pasi. O să înțelegi valoarea cuvintelor ăstora, atunci când voi pleca pentru totdeauna, din viață.Intr-o zi vei descoperi că in ciuda greșelilor pe care le-am făcut, am vrut intotdeauna ce e mai bine pentru tine. Dă-mi un pic din timpul tău. Dă-mi un pic de răbdare. Dă-mi un umăr pentru a îmi odihni capul în același fel am facut-o pentru tine. Ajută-mă până la sfârșitul zilelor mele, cu dragoste și răbdare și, in schimb îți voi da un zâmbet si dragoste pe care am avut-o intotdeauna pentru tine.

SCHIMBAREA - Documentar (subtitrat)

Marșul Unirii - 21 oct

 

[Great Movie Scenes] Good Will Hunting - Park Scene

Rose

           In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu.
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant " Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.


Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani.
La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.

Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!

Batranul si nepotul

A fost odata, tare demult, un batran...El locuia cu fiul sau, cu nora si
nepotul. Intr-o zi sotia fiului ii spuse:

"Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca... Asa o sa avem mai mult spatiu...", sotul initial nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins.

Cu un carlig de lemn il luara pe Batran si il transportasera in grajd.
Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in casa. Tatal vazandu-l il intreba :

- La ce iti trebuie acel carlig ?

- Pai, acum nu imi trebuie dar, si tu vei ajunge ca tataie, si atunci cu siguranta imi va trebui,raspunse copilul...

In urmatoarea clipa Batranul fuse adus inapoi in casa si trai cele mai frumoase clipe!

Demisia oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.


Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Pentru cei mai multi dintre noi, marele pericol nu este ca tindem prea sus si nu reusim, ci ca tindem prea jos si reusim.

Pretuieste

            In timp ce nevasta mea servea cina, am luat-o de mana si i-am spus: "Trebuie sa vorbim". Imi zambeste si continua sa manance, foarte calma. O observam si vedeam durerea in ochii ei. Acea durere nu ma lasa sa vorbesc. La un moment dat mi-am facut curaj si i-am spus: "Vreau divortul." Ea nu parea dezgustata de ce i-am spus si m-a intrebat "De ce?". In seara aia nu am mai vorbit deloc, iar ea a plans toata noaptea. Stiam ca vroia sa inteleaga ce se intampla cu noi, dar eu nu puteam sa ii dau nici un raspuns. M-a pierdut din cauza alte femei. Ioana. Eu nu imi mai iubeam nevasta. Imi era doar mila de ea, ma simteam vinovat, tocmai de asta vroiam sa ii las casa, masina si 30% din magazinul nostru. Cand a aflat a rupt documentul in mii de bucatele: "Am petrecut ani de zile impreuna, iar acum suntem doi straini?". Imi parea rau pentru ea. Imi parea rau ca a pierdut atata timp cu mine, dar nu aveam ce face. O iubeam pe Ioana. A doua zi, ajuns acasa o vad pe nevasta mea la biroul din dormitor. Scria. M-am bagat in pat, eram foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ioana. Ma trezesc in mijlocul noptii, iar nevasta mea era tot acolo. M-am intors pe cealalta parte si m-am culcat din nou. Dimineata, mi-a aratat conditiile pentru a accepta divortul. Nu vroia casa, nici masina nici magazinul. Vroia o luna, doar atat. Vroia ca in acea luna sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic. Era simplu, baiatul nostru avea niste examene in acea luna si nu era corect sa il suparam cu problemele noastre. Am fost de acord, dar ea mi-a mai cerut ceva. "Aminteste-ti ziua in care ne-am casatorit, cand m-ai luat in brate si m-ai dus in dormitor...in aceasta luna vreau sa ma iei in fiecare zi in brate si sa ma lasi in fata casei." E nebuna, gandeam, dar am acceptat ca sa nu stic vacanta copilului mei si ca sa putem trece peste mai usor. I-am povestit acest lucrul Ioanei, iar ea a inceput sa rada zicand: "Nu ma intereseaza joculetele nevestei tale. Esti al meu. Sa se obisnuiasca cu idea!". Trecuse foarte mult timp de cand eu si nevasta mea nu mai eram intimi, asa ca prima data cand am luat-o in brate a fost destul de jenanta. Copilul nostru insa mergea in spatele nostru razand si topaind: "Bravo tati, ai luat-o pe mama in brate!". Acele cuvinte au fost ca un cutit in inima. Am mers vreo 10 metri cu nevasta mea in brate: "Nu ii spune nimic de divort, te rog." Am fost de acord si am lasat-o la iesire. Ea a plecat la munca. A doua zi eram mai relaxati. Si-a sprijinit capul pe pieptul meu si ii simteam parfumul. Mi-am dat seama ca nu o mai priveam de mult...nu mai era asa de tanara, avea doua trei riduri, cateva fire de par albe. Eu am facut asta? E vina mea? A patra zi, cand am luat-o in brate eram foarte fericit, ceva se schimbase. Ea era femeia care mi-a dat zece ani din viata ei, tineretea ei, un copil. In zilele urmatoare ne-am apropiat din ce in ce mai mult. Nu i-am spus nimic Ioanei. In fiecare zi era din ce in ce mai usor sa o iau in brate, iar luna a trecut foarte repede. Ma obisnuiesm, iar pe zi ce trece era din ce in ce mai usoara. Intr-o dimineata isi alegea hainele, dar nimic nu ii statea bine: "Off hainele mele sunt prea mari." Atunci mi-am dat seama cat era de slaba, de asta mi se parea asa usoara. Doamne, sa fi intrat intr-o depresie de la atata suferinta si de la atata durere? M-am apropiat si am mangaiat-o. Copilul nostru intra in camere tipand: "Hai tati, trebuie sa o iei in brate pe mama!" Chestia asta devenise foarte importanta pentru mine. Era ca prima data cand am luat-o in brate si am dus-o in dormitor...cand ne-am casatorit. Mi-am imbratisat nevasta si mi-am dat seama cat e de usoara si de fragila. Imi venea sa plang. In ultima zi din luna i-am spus: "Nu mi-am dat seama cate lucruri era sa pierd!" Copilul trebuia sa mearga la scoala asa ca l-am dus eu cu masina. Nevasta mea a ramas acasa. Mergeam la munca, dar am vazut casa Ioanei. M-am oprit si am urcat la ea. Mi-a deschis usa zambind, dar eu i-am zis: "Iarta-ma, dar nu voi divorta de nevasta mea!" "Esti nebun?" ma intreaba. "Nu, dar o iubesc, a fost o perioada aiurea care ne-a indepartat. Ea e femeia cu care vreau sa imi petrec restul vietii." Mi-a dat o palma si a intrat in casa. Nu imi pasa. Am fugit la cea mai apropiata florarie si i-am cumparat un buchet de trandafiri. "Ce scriem pe biletel?" m-a intrebat fata de la florarie. "Te voi lua in brate in fiecare zi, pana cand moartea ne va desparti". Am condus pana acasa. Am urcat scarile fugind, eram emotionat. Intru in casa si ma intrept inspre dormitor cu zambetul pe buze. Nevasta mea era acolo, jos, moarta. Lupta imortiva cancerului, dar eu eram prea ocupat cu Ioana ca sa imi dau seama. Nici macar nu mi-am dat seama! Nu mi-a spus nimic..nu vroia sa imi fie mila de ea. Stia ca e pe moarte si de asta mi-a cerut o luna...da o luna astfel copilului nostru i-ar fi ramas o amintire frumoasa...astfel incat baiatul sa isi amintesca un tata extraordinar, indragostit pana peste cap. Mi-am dat seama ca asta conteaza intr-o casnicie, nu banii, casa, masina sau altele. Astea sunt doar lucruri care par sa uneasca, da de fapt despart. 

Cateodata nu pretuim persoanele, pana nu le pierdem...

Nu fă pe deșteptul cu oameni trecuți prin viată
C-o să ajungi la vorba lor: cât timp respiri invată!